Ahtum, voievodul Banatului (cca. 1000 – 1028/30)

Voievodatul lui Iuliu | Transilvania între anii 997 – 1241 >

Una dintre cele mai bune dovezi ale faptului că maghiarilor le-a trebuit sute de ani până să cucerească, să ocupe şi să coordoneze Transilvania, a fost existenţa Voievodatului Banatului, acel voievodat al lui Gelu, condus de descendenţii lui până în anul 1030 şi apoi după.
Voievodatul se întindea de la Mureş până la Dunăre, pe axa nord – sud şi de la Olt până la Tisa, pe axa est – vest, ocupând un vast teritoriu care îngloba Banatul (inclusiv cel sârbesc şi unguresc), parte din Crişana şi parte din Oltenia.

Conducătorul acestui voievodat se numea Ahtum, după unii istorici Actum sau Ohtum şi a domnit între anii cca. 1000 – 1028/30, având reşedinţa la Morisena (urbis Morisena – oraşul de pe Mureş).
Informaţiile despre el ne parvin din cronica lui Anonymus şi Legenda vita Sancti Gerardi ( Legenda vieţii Sfântului Gerald).

Legenda vita Sancti Gerardi

Legenda vita Sancti Gerardi

,,În zilele acelea, era în oraşul Morisena un oarecare voievod (princeps) cu numele Ahtum, foarte puternic, care a fost botezat în oraşul Vidin după legea grecilor. Acesta era foarte slăvit în virtutea şi puterea sa (…). De aceea întrecea pe rege în mulţimea ostaşilor şi nu-l prea lua în seamă. Avea chiar o mulţime fără număr de cai neîmblânziţi, afară de cei îngrijiţi şi păstraţi de slugi acasă. Ale sale erau şi turmele nesfârşite care toate îşi aveau păstorii lor anumiţi, de asemenea avea şi moşii (allodia) şi curţi (curiae). Şi-a întins puterea sa peste sarea regească ce cobora pe Mureş, punând în porturile acelui râu, până la Tisa, vame şi paznici şi a pus vama asupra tuturor”.
Pe fondul încoronării ca rege al Ungariei a lui Ştefan I şi a trecerii acestuia la catolicism, se pun bazele organizării statului şi se adoptă catolicismul ca unică religie în regatul maghiar. Această decizie a regelui maghiar va genera în decursul a peste 1000 de ani veşnicile lupte dintre maghiarii, saşii şi secuii de rit apusean şi românii ortodoxi din întregul spaţiu carpatic. Ciudat este faptul istoria nu ne spune care a fost motivaţia trecerii lui Ştefan I la catolicism, deşi a fost iniţial botezat ortodox de către mama lui, şi care i-au fost avantajele trecerii la catolicism, ţinând cont că trei sferturi era valah!
La data când Ştefan a urcat pe tronul Ungariei, maghiarii nu cuceriseră, în cei 100 de ani (905 – 997), în Transilvania, decât Voievodatul lui Menumorut, o fâşie de teren cuprinsă între nordul Mureşului şi până la limita actualului oraş Satu–Mare, restul teritoriului fiind ocupat central de Voievodatul lui Iuliu, pe lângă care gravitau voievodatele şi cnezatele româneşti din Ţara Maramureşului, Ţara Năsăudului, Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Ţara Amlaşului şi Ţara Haţegului. Al doilea voievodat puternic organizat era cel din Banat, condus de către Ahtum.
Motivaţia istorică a faptului că maghiarii nu au reuşit să ocupe Transilvania între anii 905 şi 997 a fost modul lor de viaţă nomad şi permanentele expediţii de jaf îndreptate împotriva occidentului şi a imperiului bizantin. Acest lucru este foarte bine clarificat de către Paul Lendvai, în cartea sa: “Împrejurarea că Geza după cum ne relatează Thietmar de Merseburg, se considera destul de puternic şi de bogat ca să aducă jertfe mai multor zei nu face că faptul schimbării de registru să schimbe ceva. Sub conducerea sa de un sfert de veac (972-997) poporul a fost salvat de la pierire. Renunţarea la modul de viaţă nomad a fost definitivă. Ceea ce s-a petrecut în Ungaria în cele câteva decenii de după lupta de la Lechfeld <955> nu a fost alceva decât un miracol al istoriei. Din uniunea tribală a nomazilor călări s-a născut repede, chiar dacă nu fără chinuri, un regat creştin”.
În această situaţie, regele Ştefan I hotărăşte începerea unui proces de cucerire a Transilvaniei şi de convertire a populaţiei schismatice (ortodoxe) la religia catolică, proces ce va dura până în jurul anilor 1370 -1380. Ocuparea Transilvaniei de către maghiari a fost un proces de durată, plin de conflicte, războaie sau revolte ale populaţiilor ocupate.
Urmare a creştinării lui Ştefan I, Ahtum îşi reconfirmă religia în urma unui nou botez fastuos, oficiat la Vidin. În anul 1002 fondează o mănăstire ortodoxă închinată Sfântului Ioan Botezatorul în imediata apropiere a capitalei lui Morisena.
Pe fondul dorinţei de expansiune a maghiarilor, în anul 1003 apar primele conflicte militare dintre Ahtum şi regele maghiar. Să ne amintim faptul că în anul 1002, tot pe fondul încercării de a prelua voievodatul Iulian de către maghiari, izbucnesc conflictele dintre Iuliu Procui II, aliat cu nepotul său Iuliu cel Tânăr şi coroana maghiară.
Ca răspuns la intenţia regelui maghiar de a controla voievodatul, Ahtum blochează transportul sării către Ungaria, care se făcea la acea vreme navigabil, pe râul Mureş, solicitându-i regelui maghiar să plătească taxă pe sare. Acest conflict va dura în jur de 25 – 28 de ani (!).
Mai mult ca sigur că acest conflict nu a fost doar unul diplomatic. Ştefan I va încerca în decursul timpului eliminarea voievodului şi ocuparea ţării, dar nu va reuşi.
În anul 1028, după unii istorici 1030, regele maghiar îl va însărcina pe Chanadinus, un alt nepot al lui Glad, aflat şi el în conflict cu Ahtum, să pătrundă în Banat în fruntea unei oşti maghiare.
Prima luptă dintre cei doi se da undeva în apropierea râului Tisa: “se făcu zarvă mare şi larmă şi ţinu războiul până la amiază şi căzură răniţii de amândouă părţile mulţi. Iar oastea lui Chanadinus se ascunsese fugind în desişurile din Kukuner şi în Szoreg şi în tot ţinutul Kanizsa până la Tisa”. În urma victoriei, Ahtum va porni în căutarea Chanadinus, dar acesta reuşeşte să-şi regrupeze fortele: “… iar Chanadinus în acea noapte tăbărî într-un deal, pe urmă se cheamă Oroszalmos. Iar Achtum îşi aşeza tabăra pe o câmpie, anume Nagyenez …. <în cursul nopţii însă soldaţii lui Chanadinus> năvăliră asupra oştii lui Ahtum, care stătea pe câmp şi o făcură să dea dosul. Iar Achtum fu ucis pe câmpul de bătaie de oastea lui Chanadinus şi, luându-i capul, îl trimiseră craiului şi luară în acea zi dobândă multă şi se bucuraseră foarte, că pierise duşmanul craiului”.
În urma bătăliei şi a reuşitei lui, Chanadinus primeşte în dar de la regele Ştefan I cetatea Morisena, pe care o rebotează Cenad (după numele lui), localitate care există în jud. Timiş şi în ziua de azi.
Interesant este faptul că voievodatul nu va intra în stăpânirea coroanei maghiare, acesta fiind condus Chanadinus, cu obligaţia aceptării suzeranităţii maghiare. Mult timp după acest eveniment mai sunt menţionaţi şi alţi membrii ai familiei lui Achtum, care vor deţine mici proprietăţi în Banat.
Ocuparea efectivă a Banatului de către maghiari se va face abia peste 150 de ani.

Voievodatul lui Iuliu | Transilvania între anii 997 – 1241 >