Costea Vodă (1373 – 1375 )

Laţcu Vodă (1368 – 1373) | Petru I Muşat (1375 – 1392) >

Costea a fost domnitorul Moldovei între anii 1373-1375 (după fratele său Laţcu), fiind, la rându-i, fiul domnitorului Bogdan I şi al doamnei Maria.
Subiect de contradicţii, negare sau aprobare, fabulaţii şi improvizaţii, Costea a fost, totusi cel care i-a urmat fratelui său Laţcu la tronul Moldovei.
Îl găsim trecut în pomelnicul Mănăstirii Bistrița (1407) printre „binecredincioșii domnii țării aceștia”: „pomenește, Doamne, pe Bogdan I voievod; pe Lațco voievod; pe Costea voievod; pe Petru Voievod; pe Roman voievod”.
O altă menţiune despre el o găsim în pomelnicul Mănăstirii Voroneţ (începută pe timpul lui Ştefan cel Mare). Conform acestei surse, succesiunea voievozilor moldoveni este următoarea: „Bogdan voievod, Laţco voievod, Dobroslav voievod, Coste voievod, Şendre voievod, Gheorghii voievod, Dragoş voievod”.
Costea, ca şi Latcu, este pomenit îmediat după tatăl lor, justificând astfel şi dreptul lui la domnie. În capitolul despre Ştefan din Maramureş am detaliat acest lucru, odată cu modul în care sunt pomeniţi descendenţii lui Bogdan.
Un alt argument forte sunt cronicile maghiare, care, vorbind despre Bogdan, îl menţionează totdeauna alături de fiii săi. Ori în cronicile moldovene nu este pomenit decât Laţcu. La data când Bogdan a intrat în Moldova, în 1358, era deja în vârstă (cca. 55-58 de ani), având copiii mari şi care l-au urmat în Moldova împreună cu mama lor, Doamna Maria. Este cert ca fiii lui aveau dreptul de moştenire la tron. În virtutea faptului că Laţcu era cel mai mare, el va deveni primul domn al Moldovei după tatăl său, urmându-i Costea. Despre al treilea fiu, Fedor, nu avem însă, prea multe informaţii. Despre sora lui Costea şi a lui Laţcu, Muşata, ştim acum foarte bine că ea a fost căsătorită cu Ştefan al Maramureşului. Şi fiica lui Bogdan avea dreptul la tronul Moldovei ca succesor, lucru care s-a realizat de altfel, prin fiii ei: Petru, Roman şi Şefan.
Prea multe dintre faptele lui Costea ca domnitor al Moldovei nu ştim, asta din lipsă de documente. Despre el există diverse fabulaţii din aceleaşi cauze, afirmându-se că el ar fi fost soţul Muşatinei, tatăl lui Ştefan, Roman şi Petru, sau chiar identificându-l ca domn doar a unei părţi a Moldovei. O altă speculaţie a istoricilor, referitor la inexistenţa sa, este pusă pe seama domniei în Moldova între anii 1373-1375 a unui oarecare lituanian pe nume Iuga Coriatovici, cel care ar fi fost căsătorit cu Anastasia, fiica lui Laţcu. Într-un act emis la 3 iunie 1374 la Bârlad, pe care istoricii nostri îl consideră un fals, ne este prezentat Iuga (Iurg) Coriatovici, cneaz lituanian (litowski) care, în urma înfrângerii tătarilor în satul Vlădiceni, pe Nistru, ar fi fost numit locţiitor (naniesnic) al domnitorului. Documentul confirmă că Iuga nu era domn al Moldovei, ci locţiitor al domnului. Domnul nu putea fi, în acea perioadă, decât Costea, fiul lui Bogdan.
Istoricii fac adesea confuzie între el şi celălalt Costea, fratele lui Dragoş II, ateibuindu-i-se fapte şi evenimente în mod eronat, fiind chiar identificat ca un conducător moldav pe la 1324.
Preluarea puterii de către descendenţii lui Ştefan al Maramureşului, începând cu Ştefan I, s-a făcut, probabil, după moartea lui Costea sau a înlăturării sale la 1375, avându-se în vedere şi războiul fratricid din anul 1368, purtat de Petru I cu Ştefan I.

Laţcu Vodă (1368 – 1373) | Petru I Muşat (1375 – 1392) >