Dan I (1383 – 1386)

Radu I (1377 – 1383) | Vlad I (1395 – 1397) >

Dan I (n.cca.1354, d.1386) a fost domnitorul Ţarii Româneşti între anii 1383 – 1386, fiind fiul domnitorului Radu I şi al doamnei Ana. Dan I la avut ca frate vitreg pe Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti între anii 1386-1394 si 1397-1418.
Căsătorit cu Doamna Maria, a avut doi fii, Vlad I , domnitor între anii 1394 şi 1397, şi Dan II, domnitor între anii 1422 si 1431 (cu mici întreruperi) .
Puţinătatea documentelor şi scurta durată a domniei sale nu ne pot face o imagine mai detaliată a personalitătii lui.
Prima menţiune istorică despre Dan I se face legat de un act de donaţie făcută Mănăstirii Cotmeana, de un anume jupân Dragomir, obiectul acestuia donariu fiind un clopot pe care se inscripţionase data: 31 august, 1385 „ în zilele binecredinciosului domn Io Dan voievod ”
În anul 1385 la 3 octombrie, domnitorul este prezent în actul de danie al Mănăstiri Tismana, mănăstire ctitorită de tatăl său: „[…] la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în țara domniei mele, la locul numit Tismana, o mânăstire nu întru toate terminată, pe care sfânt răposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârșit-o din pricina scurtimii vieții[…]“
Politica lui Dan I faţă de coroana maghiară este aceaşi ca şi a tatălui său, Radu, neacceptarea vasalităţii faţă de Ungaria. În sprijinul acestei afirmaţii amintim un document emis, ulterior, de regele maghiar, Sigismund de Luxemburg în care se menţionează un atac al domnitorului muntean asupra cetăţii Mehadia: „în care Dan voievod cu o puternică oaste a năvălit în ținuturile castelului nostru Mihald „, atac survenit în jurul anului 1384 (1385 ?). La data atacului făcut de către domnitorul muntean asupra cetătii Mehadia, regatul maghiar era dezmembrat în urma luptelor de succesiune la tronul Ungariei, urmare morţii lui Ludovic I, 1382, şi a contestării regalităţii Mariei D’Anjou, fiica lui Ludovic.
Dan I şi la făcut, la rândul lui, asociat la domnie pe fratele său vitreg, Mircea, după cum reiese din monedele inscripţionate cu efigiile celor doi domnitori, şi nu pe fiul său Vlad I, dupa cum susţin unii istorici.
Apropiat de familia ţarului Ivan Straţimir, la fel ca şi unchiul lui Vladislav I, va încerca să se impună la sud de Dunăre. Intervenţia lui, în anul 1386, în luptele fratricide dintre Straţimir, ţarul Vidinului şi fratele acestuia, Ioan Şişman (1371-1395), ţarul Vlaho-Bulgariei de răsărit, avea să-i fie fatală. Cronica anonimă bulgară, scrisă în perioada desfăşurării evenimentelor, mentionează uciderea domnitorului român în data de 23 septembrie 1386, de către asasinii tocmiţi de însuşi ţarul Ioan Şişman, cu care era dealtfel si rudă.
Cronicarul Laonic Chalcocondil (cca.1423 – cca 1490) face însă altă afirmaţie privind cauza morţii lui Dan I : „Pe acest Mircea, care fusese domn al acestui neam altădată, chemîndu-l în ajutor si l-au făcut stăpînitor, înlăturîndu-l pe Dan care domnise mai înainte peste ei. „ Cronicarul, se pare că sugerează ideea uciderii lui Dan I, de către fratele său vitreg, Mircea, viitorul Mircea cel Bătrân.
Aceasta informaţie, cumulată cu faptul că la tronul tării va urma ca şi domnitor, Mircea, şi nu fiul lui Dan, Vlad I , va pune semne mari de întrebare multor istorici. Ştim însă ca ulterior, în decursul istoriei, între familia Dăneştilor şi a urmaşilor lui Mircea cel Bătrân, Drăculeşti va fi o cumplita rivalitate pentru obtinerea tronului ţării, aceasta generând lupte interne, comploturi şi asasinate.
De altfel însuşi Mircea cel Bătrân va fi contestat, ca drept de domnie, de către Vlad I, fiul lui Dan, între cei doi ducându-se un permanent război de succesiune.

Radu I (1377 – 1383) | Vlad I (1395 – 1397) >