Ingenuus, Aureolus şi Regalianus (259 – 268)

<Răscoalele şi războaiele dacilor contra romanilor | Retragerea romană din Dacia>

După luarea în prizonierat a lui Valerian, fiul acestuia, co-împărat încă dîn anul 253, va prelua conducerea Imperiului Roman, într-o perioadă în care foarte mulţi generali romani încercau să uzurpe autoritatea imperială şi să se autonumească împăraţi pe provinciile pe care le guvernau.

Unul dintre aceştia, pe nume Ingenuus, dac născut în Dacia Romană, avea să fie însărcinat pe vremea lui Valerian cu educaţia fiului său, Cezar Cornelius Licinius Valerianus. Numit ulterior comandant al legiunilor staţionate în Pannonia, la aflarea veştii că Valerian fusese luat prizonier de către Shapur I, Ingenuus este proclamat de către legiunile din Moesia împărat, în anul 259.
La aflarea acestei veşti, Gallienus care se afla în Galia, a pornit în fruntea trupelor într-un marş rapid spre Pannonia. Bătălia dintre cei doi se va da la Mursa, în anul 260, unde generalul lui Gallienus, Aureolus, îl va înfrânge pe acesta printr-o şarjă de cavalerie foarte mobilă.
Ingenuus a fost ucis în această luptă sau, după alţi istorici, şi-ar fi luat viaţa înecându-se într-un râu din apropriere.
După înfrângerea lui Ingenuus, Gallienus se va răzbuna cu deosebită cruzime pe soldaţii şi ofiţerii acestuia, dar şi pe populaţia dacă băştinaşă din Pannonia şi Moesia.
„În timpul consulatului lui Tuscus şi Bassus … Ingenuus, care conducea pe atunci provinciile Pannonia, a fost proclamat împărat de către legiunile din Moesia, dându-şi asentimentul şi cele din Pannonia. Se părea că soldaţii n-au ingrijit mai bine de stat decât atunci când sarmaţii erau ameninţători, a fost facut împărat unul care cu vitejia sa ar fi putut să însănătoşească statul sleit de puteri… Gallienus însă … în cele din urmă, dându-se lupta, l-a invins pe Ingenuus şi după moartea acestuia s-a purtat cu mare cruzime faţă de locuitorii Moesiei, atât militari cât şi civili.” (Historia Augusta).
După moartea lui Ingenuus, va fi proclamat ca împărat al Imperiului Roman, un alt dac, Publius Cornelius Regalianus în anul 260. „În sfârşit Regilianus, care îndeplinea funcţia de comandant militar în Ilyria, a fost făcut împărat. Autorii acestei fapte au fost locuitorii din Moesia, care fuseseră învinşi împreună cu Ingenuus şi faţă de rudele cărora Gallienus se purtase cu cruzime. Acesta totuşi a purtat cu vitejie multe lupte împotriva sarmaţilor. …. Nu se poate nega că el totdeauna a fost un bărbat priceput în treburile militare şi suspect a lui Gallienus încă de mai înainte, deoarece se părea că e demn de domnie. Se spune că el era de neam dacic, fiind chiar rudă cu însuşi Decebal„ (Historia Augusta).
Este mai mult ca sigur că Ingenuus şi Regalianus au complotat amândoi împotriva lui Valerianus şi fiul său Gallienus. Numirea lui Ingenuus ca împărat de către legiunile din Moesia, în timp ce el era comandant al legiunilor staţionate în Pannonia este mai mult ca dovadă a complotului celor doi. Urmare a măsurilor de cruntă pedeapsă luate de către Gallienus împotriva ofiţerilor şi băştinaşilor din Moesia, revolta acestora dîn urma îl vor duce pe Regalianus pe scaunul Imperiului Roman. Cronicarii Historiei Augusta precizează că nu soldaţii l-au numit împărat pe Regalianus ci populaţia băştinaşa, lucru ce echivalează cu izbucnirea unei adevărate răscoale anti-romane.
Cronicarii Historiei Augusta menţionează cu predilecţie despre calităţile excepţionale de conducători ale celor doi daci, ofiţerii lor şi băştinaşii întrevăzând în aceasta posibilitatea de rezolvare a crizei politice şi economice, dar şi a unei eventuale independenţe faţă de imperiul roman.
Publius Cornelius Regalianus mai este prezentat şi cu numele de Publius Cassius Regilianus (în Historia Augusta), sau Trebellianus (Eutropiu).
Despre originea sa, Triginta Tyranni (Historia Augusta – Cei treizeci de tirani) ne spune că a fost dac, strănepot de-a lui Decebal. Căsătorit cu o doamnă romană de rang înalt, Suplicia Dryantilla avea în mod cert, cel puţin rang senatorial. După numirea lui în calitate de împărat, îşi va ridica soţia la rangul de Augusta, pentru a-şi întări poziţia prin aceasta.
Gallienus va încerca să-l invinga, înfruntându-l la o luptă al cărui loc nu este însă precizat, însă nu a reuşit. Un rol important îl va avea şi soţia lui Regalianus, Dryantilla, care făcea parte dintr-o familie importantă aristocratică şi ţinea legături strânse cu Senatul Roman. Doar aşa se explică de ce totuşi Gallienus va accepta, în mod tacit, autonomia declarată de Regalianus
În schimb, Regalianus se va confrunta cu o altă ameniţare. Aşezându-şi capitala, se pare, la Carnuntum, în Pannonia, va fi veşnic supus atacurilor sarmaţilor iazigi.
Regalianus va riposta, şi aliat fiind cu roxolanii, va reuşi, după multe lupte, să-i înfrângă pe aceştia şi să-i împingă la nord, peste hotarele provinciei Pannonia. „Acesta < Regalianus> totuşi a purtat cu vitejie multe lupte împotriva sarmaţilor.” (Historia Augusta)
În jurul anului 268, Regalianus este înfrânt pe câmpul de luptă de Gallenius, dar nu decisiv. Ceea ce nu a reuşit să facă pe câmpul de luptă, va încerca Gallienus prin complot. „A fost omorat de roxolani cu consimţământul soldaţilor şi fiindu-le şi provincialilor frică ca nu cumva Gallienus să facă din nou un măcel” (Historia Augusta).
Mai mult ca sigur că Gallienus vedea în Regalianus o mare ameninţare, mai ales că era apărat de propriul neam. Sigur, Gallienus avea să-i cumpere pe roxolani şi să-i câştige de partea sa pe comandanţii lui Regalianus, care aveau să-l asasineze pe conducătorul lor.
Conducerea „regatului dac” îşi continuă existenţa însă în Moesia Superior şi Pannonia, sub conducerea soţiei lui Regalianus, Suplicia Dryantilla (268 – 270).
Şi această perioadă este tocmai perioada în care dacii din provincia romană şi dacii liberi începuseră să ducă tratative cu romanii pentru evacuarea provinciei Dacia de către cei din urmă.
Nu ştim, din păcate, dacă Suplicia Dryantilla a fost implicată într-un fel în aceste tratative.

Monede cu imaginea lui Regalianus şi a soţiei lui Dryantilla Augusta

1

*

Gallienus se va confrunta şi cu atacurile alianţei carpo – gote. Între anii 263 – 267, aceştia vor ataca atât pe uscat cât şi pe mare, invadând Moesia Inferior şi Superior, ajungând până pe malul sud-vestic al Mării Negre.
Gallienus va părăsi teatrul de război din Galia şi îşi va conduce legiunile către ţinuturile Munţilor Haemus, în Moesia. Generalul lui Gallienus va duce tratative cu alianţa carpo – dacă, într-o situaţie când ambele părtţi îşi doreau pacea. Tratativele se vor încheia cu un câştig de ambele părţi, luptele vor înceta, iar Gallienus îşi va adăuga la nume titlul de Dacicus Maximus.
Va sfârşi însă ucis, la fel ca şi Regalianus, de o conjuraţie a propriilor lui ofiţeri.
În timpul domniei scurte a lui Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus (268 – 270) , în anul 269, goţii şi aliaţii lor vor invada din nou Moesia. Dar de data aceasta pe cale maritimă. Circa 2.500 de “corăbii” vor transporta o uriaşă armată de circa 320.000 de soldaţi (Historia Augusta), vor traversa Marea Neagră până la Marcianopolis, capitala Moesiei, unde se va da prima luptă cu romanii. Trupele romane vor bate în retragere spre Moesia Superior. Goţii vor pătrunde în Marea Egee de unde îşi vor lansa atacurile asupra Cretei şi Greciei Sudice dar şi spre nordul Peninsulei Balcanice. Ajunşi la Naissus, goţii vor fi înfrânţi de către Claudius II, datorită, mai ales, a aportului cavaleriei romane conduse de către Aurelian, viitorul împărat.

În urma victoriei, Claudiu va fi numit Gothicus (învingătorul goţilor). Din păcate, nu avem nicio informaţie dacă federaţia carpilor a participat la această uriaşă invazie. Este posibil, ţinându-se cont că i-am întâlnit în permanenţă, de-a lungul timpului, în calitate de aliaţi ai goţilor.
După moartea lui Claudiu, din cauza unui atac de varicelă, survenită în anul 270, Lucius Domitius Aurelianus va fi proclamat noul împărat al imperiului roman.

Manius Acilius Aureolus
Manius Acilius Aureolus s-a născut în Provincia Dacia, conform afirmaţiei istoricului bizantin Ioan Zonaras (sec.XI): “Aureolus era din ţara getică, numită mai târziu Dacia, şi de neam obscur, fiind mai întâi păstor…”. Nu ştim când s-a născut dar este posibil să fi fost între anii 220 – 230. Intrat de tânăr în armata romană, avea să ajungă în timpul împăratului Gallienus (253 – 268), comandantul cavaleriei romane, fiind unul dintre cei mai străluciţi şi inovatori comandanţi de oşti ai timpului.
Cavaleria lui Aureolus va fi cea care va decide rezultatul bătăliei dintre Gallienus şi rebelul auto-proclamat împărat Ingenuus în bătălia de la Mursa (Osijek, Croatia). Corpul de cavalerie creat de Aureolus punea bază pe mobilitate şi rapiditate în acţiuni. Ingenuus a fost ucis în luptă sau, dupa alţi autori, şi-ar fi luat viaţa pentru a nu fi capturat de către Aureolus.

2

În anul 261, în timpul campaniei împotriva fraţilor Macrianus, Aureolus va avea comanda supremă a armatei romane trimise să-i înfrângă pe cei doi uzurpatori. Generalul dac avea să-i înfrângă pe cei doi fraţi undeva în Balcani, fiind chiar în postura de a fi depăşit numeric de către armatele acestora, care, se pare, că ar fi fost ajutaţi şi de Regalianus. Fraţii Macrianus vor scăpa cu viaţă însă vor fi ucişi de proprii soldaţi, urmare a unui complot pus la cale poate de Gallienus.

3
În timpul conflictelor lui Gallienus cu Postumus, alt general uzurpator care se intitulase împărat al Galiei, Aureolus va sta de partea lui Galienus. Din anul 265, Galienus va fi nevoit să se implice în razboaie contra stopării invaziilor goţilor şi herulilor. Aureolus va rămâne comandant al Italiei. Nu se cunosc motivele pentru care Aureolus va deveni duşmanul lui Galienus, unii autori spunând că acestuia, fiind dac, nu-i convenea politica promovată de împărat în Dacia, în timpul lui Gallienus începându-se retragerea armatei romane. Sau, pur şi simplu, Aureolus îşi dorea purpura imperială. În acest sens, se va alia cu Postumus împotriva împăratului de drept. De parte lui vor trece şi alţi comandanţi: Aurelius Heraclianus, Claudius şi Aurelian, viitori împăraţi ai imperiului. Sprijinit de aceştia, Aureolus se va proclama împărat în anul 268. Galienus se va întoarce în Italia, în fruntea legiunilor sale şi va începe asediul cetăţii Medioanum (Milano), capitala noului împărat. Dar Galienus nu va reuşi să ocupe oraşul, fiind asasinat de proprii lui generali, în urma unui complot. Dar şi Aurelolus va fi trădat, fiind asasinat de către proprii lui comandanţi, Claudius, numit Gothicus (268 – 270), fiind încoronat ca şi împărat al Imperiului roman.

<Răscoalele şi războaiele dacilor contra romanilor | Retragerea romană din Dacia>