Foloseste codul PREMIUM20 pentru 20 de lei reducere atunci cand cumperi cele 12 editii Istorie Veche premium dintre martie 2022 si februarie 2023. Peste 12 ore de articole de istorie pe care le primesti pe email si pe care poti sa accesezi de oriunde ai internet pe mobil, tableta sau laptop/PC.
< Stefan I Muşat (1394 – 1399) | Istoria Dobrogei din secolul al IV-lea şi până în anul 1400>
Iuga (? – după 1400) a fost domnitorul Moldovei între anii 1399 – 1400, fiind fiul lui Roman I şi al Doamnei Ana (sora cneazului Teodor Coriatovici). Iuga a avut o soră, pe nume Martha, iar după tată, doi fraţi vitregi: pe Alexandru (cel Bun), care va fi domn între anii 1400 – 1432 şi Bogdan, cel numit “jupânul”. Nu avem informaţii despre vreo casatorie sau dacă a avut sau nu copii.
Pe acest Iuga, batjocorit adeseori cu porecla “Ologul”, s-au întrecut istoricii să-l identifice în posturi care mai de care fanteziste, căutând chiar o legătură între el şi un oarecare Iuga Coriatovici, care ar fi domnit în Moldova, între ani 1373 – 1375, ba chiar până în 1377, cand se presupune că ar fi otrăvit. Confuzia vine, în primul rând, de la originea lui, Iuga fiind fiul Anei, sora cneazului Teodor Coriatovici. În al doilea rând, Iuga era fiul lui Roman, care, conform tradiţiei maramureşene, şi-a botezat copilul cu numele bunicului său, Iuga, voievodul Maramureşului şi tatăl lui Ştefan. Aceasta “combinaţie” de nume a creeat confuzie şi chiar a determinat apariţia unui inexistent domn al Moldovei, numit Iuga Coriatovici.
În urma morţii lui Ştefan I, la 13 august 1399, cneazul Vitold al Lituaniei, împreună cu Svidrigalo, îl vor susţine la tronul Moldovei pe Iuga, chiar dacă, în aceeaşi perioadă Roman I, fugit din prizonierat, va încerca, la rându-i, să revină pe tron. Se pare că între tată şi fiu a existat un conflict cu rădăcini mai vechi: când Roman I este capturat de Svidrigalo, pe tronul Moldovei a fost pus Iuga, în cursul lunii august 1399.
Interesul celor doi lituanieni faţă de Iuga ascundea un interes meschin, prin intermediul lui se plănuia o lovitură împotriva lui Mircea cel Bătrân, care, în acel zbuciumat an 1399, a devenit cel mai puternic domnitor din spaţiul balcanic, scenariu susţinut şi de faptul că în anul 1400, Vitold a trimis o solie lui Mircea, prin care i se cerea supunere.
Urmare acestuia fapt şi a susţinerii lui Alexandru, fiul lui Roman I, care se afla sub protecţia lui Mircea cel Bătrân în Ţara Românească, domnitorul muntean trece, în luna aprilie 1400 în Moldova şi-l înscăunează, la 23 aprilie, pe Alexandru, cel care va fi supranumit “cel Bun” şi va domni în Moldova între anii 1400 – 1432.
Iuga este luat prizonier şi dus în Ţara Românească, unde va muri în jurul anului 1403, fără să se ştie unde a fost înmormântat.
Supranumele de “Ologul”, apare doar în Letopiseţul de la Putna. Se pare că Iuga ar fi suferit de o paralizie la un picior, boală care îi îngreuna deplasarea.
Atingător de procedura succesiunii domnitorilor vom face câteva observaţii. Cu toate că unii cronicari, la care se raliază anumiţi istorici şi care susţin că domnitorul în Moldova era ales, putem observa, prin cronologizarea domniilor, că acest lucru nu este adevărat în totalitate, succesiunea domniilor avea o logică stabilită încă de pe vremea lui Bogdan Vodă.
După Bogan va domni Ştefan al Maramureşului, care i-a fost alături mulţi ani ca sprijin. Urmare a morţii lui Ştefan, în baza înţelegerii dintre acesta şi Bogdan, la tronul Moldovei vor urma fiii lui Bogdan, Lascu şi Costea. Cu toată răzvrătirea fiiilor lui Ştefan, Petru I şi Ştefan I, cel care va urma la domnie a fost Lascu, fiul lui Bogdan.
După dispariţia de la domnie a lui Costea, tronul va fi al urmaşior lui Ştefan al Maramureşului, a fiilor săi Petru I, Roman I şi Ştefan I.
În urma dispariţiei lui Ştefan I,era normal să-i urmeze la domnie Ivaşcu, fiul lui Petru I, însă acesta se autoexilase în Polonia. Următorul la tron era, în mod normal, Alexandru, fiul lui Roman I, dar şi aici apare o “defecţiune”, prin intervenţia lui Iuga. După eliminarea lui Iuga, Alexandru îşi recapătă tronul în virtutea algoritmului stabilit de înaintaşii săi.
Se vede că succesiunea este tată – fiu/fii, respectiv la domnie vor accede toţi fiii domnitorului şi după aceea nepoţii, dar respectând ordinea, plecând de la primul fiu.
Acest lucru este bine reflectat în pomelnicul de la Mănastirea Voroneţ, care pomeneşte succesiunea adoptată de domnitorii moldoveni: Bogdan şi fii acestuia, Laţcu şi Costea; Laţcu, cu fiul său Dobroslav; Costea cu fii: Şendre, Gheorghi şi Dragoş, Micul cu fii: Petru I, Roman I şi Ştefan I; copiii lui Roman I: Iuga, Bogdan şi Alexandu (cel Bun); fii lui Alexandru cel Bun: Ilias, Bogdan II, Ştefan II, Petru II, Roman II şi Bogdănel.
< Stefan I Muşat (1394 – 1399) | Istoria Dobrogei din secolul al IV-lea şi până în anul 1400>