Ştefan I Muşat (1394 – 1399)

libhumanitas.ro

Foloseste codul PREMIUM20 pentru 20 de lei reducere atunci cand cumperi cele 12 editii Istorie Veche premium dintre martie 2022 si februarie 2023. Peste 12 ore de articole de istorie pe care le primesti pe email si pe care poti sa accesezi de oriunde ai internet pe mobil, tableta sau laptop/PC.



Roman I Muşat (1392 – 1394) | Iuga Vodă (1399-1400) >


Stefan (? – d. 1399) a fost domnitorul Moldovei între anii 1394 – 1395, fiind fiul lui Ştefan al Maramureşului şi al Doamnei Margareta Muşata, avându-i ca fraţi pe Petru (domn între anii 1375-1392) şi pe Roman, domn al ţării între 1372 – 1374. Nu se ştie cine i-a fost soţie sau dacă a avut copiii; unii istorici afirmă că el ar fi fost căsătorit cu o prinţesă lituaniană (!?).
Prima menţiune despre el este făcută în anul 1368, cu ocazia conflictului cu fratele său Ştefan. Urmare a morţii lui Ştefan al Maramureşului, cei doi fraţi îşi arogă dreptul la domnie, în defavoarea lui Latcu, fiu lui Bogdan. Petru fiind sprijinit de boierii moldoveni şi maramureşeni, Ştefan cere ajutorul regelui polon ca să-şi atingă scopul, asta în schimbul promisiunii depunerii omagiului de vasalitate.
Confruntarea dintre moldovenii lui Petru şi oştile polone aflate în sprijinul lui Ştefan a început încă de la trecerea graniţei, dar bătălia principală s-a desfăşurat la Codrii Plonini, în anul 1368. În urma înfrângerii oştilor poloneze, se pare că Ştefan s-ar fi refugiat în Polonia, deşi cronicile timpului menţionează o împăcare între el şi fratele său.
În urma conflictului deschis dintre Roman I şi Vladislav II Iagello, acesta din urmă îl reactivează pe Ştefan, fratele lui Roman. În toamna anului 1394, Ştefan intră în Moldova, îl înfrânge pe Roman I şi ocupă tronul, la 26 de ani de la prima sa tentativă de a-l revendica.
Urmare a ajutorului polon, Ştefan I devine vasalul regelui Poloniei, la 6 ianuarie 1395, acest lucru iritându-l pe Sigismund de Luxemburg al Ungariei, cel care avea, la rândul său, mari pretenţtii asupra Moldovei şi era în relaţii încordate cu Polonia. Conţinutul tratatului prevedea, printre altele, participarea domnitorului moldav împotriva oricărui duşman al Poloniei, chiar şi împtriva regelui Ungariei.
În aceste condiţii, Sigismund organizează o expediţie împotriva lui Ştefan, pregătirile s-au făcut la începutul lunii ianuarie 1395 şi Ştefan de Kanizsa, împreună cu secuii săi, au fost trimişi înainte pentru a forţa trecătorile apărate cu prisăci de oşteni moldoveni. Oastea lui Sigismund a trecut Carpaţii pe direcţia Cristuru Secuiesc – Pasul Oituz, ajungând la 3 februarie în dreptul Cetăţii Neamţ. După câteva zile de asediu, în condiţiile unei ierni friguroase, părţile au convenit să încheie pacea.
Armatele maghiare s-au retras cu intenţia să treacă munţii Carpaţi pe Valea Bicazului, însă în apropiere de Târgu Neamţ, la Ghindăoani (Hindău), oastea lui Ştefan I atacă prin surprindere, reuşind să fracţioneze trupele maghiare, astfel încât Sigismund a rămas fără grosul armatei sale. Prinşi într-un loc îngust, unde nu se puteau desfăşura, au fost aproape decimaţi. Regele Sigismund a reuşit cu mare dificultate să-şi replieze parte din armată şi să fugă în Transilvania. Asemănarea dintre bătălia “de la Posada”, din vremea lui Carol Robert de Anjou şi bătălia de la Ghindăoani este remarcabilă, Sigismund având parte, la rându-i, de “Posada” lui.
Evenimentele sunt prezentate foarte plastic în actul de danie făcut de Sigismund de Luxemburg lui Ştefan de Kanisza: „ si apoi pe pământul ţării noastre moldovene, care se răzvrătise împotriva noastră şi care se împotrivea necurmat, cu duşmănie, nouă şi supuşilor noştri, în care ţară a Moldovei, atunci când am ridicat noi puternica noastră armată, sus-numitul mărit Ştefan de Kanisza, care pe atunci era corniţele secuilor noştri, împreună cu tovarăşii şi ostaşii săi şi cu secuii noştri, a dat năvală puternic, înaintea intrării noastre în zisa ţară, cu ceata sa de ostaşi sus-pomeniţi, sprijinită şi de oastea puternică a secuilor, pentru ca să asigure pătrunderea noastră, dându-ne necurmat şi bun ajutor cu oastea sa, pe când noi înaintam pe celălalt drum (…) şi întorcându-se acel domn Ştefan spre noi şi deschizându-ne un drum mai sigur şi dând cu bărbăţie felurite lupte prin munţi şi în desele întărituri cu acei români şi cu Ştefan voievodul lor; şi astfel ne-am aşezat şi noi, cu ajutorul Domnului, tabăra în zisa ţară a Moldovei lângă sălaşul sau casa însăşi de locuit a numitului Ştefan voievodul. Şi pomenitul Ştefan voievodul cu tovarăşii săi şi cu toţi românii săi, cerând mai întâi iertare şi îndurare de la înălţimea noastră pentru nesupunerea şi neascultarea sa (…) s-a închinat cu smerenie (…)”.
În urma înfrângerii de la Nicopole, în 1395, Sigismund se vede obligat să renunţe la toate ideile sale de pedeapsă îndreptate împotriva lui Ştefan. Ţara Moldovei intră într-o perioadă de linişte şi dezvoltare economică, ceea ce îi va permite domnitorului să-şi consolideze puterea.
Ştefan I va participa la o coaliţie condusă de marele cneaz lituanian Witold (Vytatas) (1392 – 1430), alcătuită din lituanieni, teutoni, ruşi şi tătarii lui Toktamas împotriva hanului tătar Timur Kutlu. În urma bătăliei de la Worskla, din 13 august 1399, coaliţia suferă o dezastruoasă înfrângere, iar Ştefan I îşi pierde viaţa.
Ştefan I Muşat îşi va găsi odihna de veci în Biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi, iar Ştefan cel Mare îi va aduce un postum omagiu prin aşezarea unei lespezi comemorative pe mormânt, cu menţiunea: „Bătrânul Ştefan Voievod, care a bătut pe unguri la Hindov”.

Roman I Muşat (1392 – 1394) | Iuga Vodă (1399-1400) >