Vechea civilizaţie europeană (2.000.000 i.Chr. – 2.000 î.Chr.)

libris.ro

Foloseste codul PREMIUM20 pentru 20 de lei reducere atunci cand cumperi cele 12 editii Istorie Veche premium dintre martie 2022 si februarie 2023. Peste 12 ore de articole de istorie pe care le primesti pe email si pe care poti sa accesezi de oriunde ai internet pe mobil, tableta sau laptop/PC.



Istoria românilor în date – Descoperiri arheologice >


„Teoria clasică asupra originii civilizaţiei susţinea că ideile avansate s-au născut din neant acum 10.000 de ani. În toată lumea au apărut dintr-o dată comunităţi organizate, câinii s-au domesticit, s-au construit ambarcaţiuni, s-au domesticit diverse animale, a apărut agricultura, oraşele au început să se ridice şi s-a născut comerţul…..”
În mod evident, ceva este foarte greşit. Vechea teorie a evoluţiei civilizaţiei s-a format din presupuneri făcute de savanţii din secolul XIX şi dezvoltate de diverşi experţi la începutul secolului XX. Modelul s-a schimbat cu timpul, dar un numar de puncte cheie în evolutia umana au fost acceptate la modul general până foarte de curând. Aceste credinţe cuprindeau:
-acum 40.000 de ani a apărut omul modern (Homo sapiens)
-acum vreo 12.000 de ani, vânătorii din Asia au străbatut fâsia de pamant de pe locul actualei strâmtori Bering şi s-au stabilit în America
-acum 10.000 de ani au apărut comunităţile de agricultori, au fost domesticite animalele, s-au construit ambarcaţiuni şi a început comerţul
-acum vreo 5.000 de ani au apărut oraşele în Sumer, iar de acolo, toate formele de expresie ale civilizaţiei – arhitectura, diferenţierea activităţilor, scrisul, matematica, astronomia şi înregistrarea datelor – s-au răspândit peste tot „civilizând” restul lumii.
Pe parcursul ultimilor ani, arheologia a suferit o revoluţie importantă, cu noi metode ştiinţifice de analiza, ce sunt acum disponibile spre a înlocui ipotezele savanţilor din secolul XIX. Deosebit de important s-a dovedit a fi imensul progres în ceea ce priveşte metodele de datare, care au arătat că toate aceste idei de mai sus sunt pur şi simplu incorecte. Rezultatul este că acum există un gol în cunoştinţele noastre despre preistorie…..
Omenirea este o enigmă în căutarea propriei sale soluţii.” (C.Knight & R.Lomas – Aparatul lui Uriel)

*

Şi istoria României a fost clădită tot după acelaşi eşafodaj, „presupunerile” istoricilor romani din secolul al XIX au fost luate ad-literam, iar urmaşii lor din secolul XX-lea le-au confirmat printr-un dogmatism aberant şi ignorant, blocându-ne accesul la adevărata dimensiune a istoriei noastre.
În urmă cu 25 de ani, pe când începeam să culeg datele pentru scrierea „Revanşei Daciei”, puţinătatea informaţiilor privind preistoria României mă descurajase. Cu toate că aveam să aflu ulterior că existau foarte multe descoperiri, documente şi informaţii atingător de acest subiect, şi nu numai, nu exista accesul la ele, cercetătorii şi istoricii preferând să le treaca în tăcere, sau pur şi simplu să le evite.
Puţinele informaţii pe care le aveam, le-am căutat să le extind prin studierea preistoriei est şi vest europene, pe care din păcate aveam să constat că era la fel de ignorată. Atenţia cercetătorilor şi a lumii era orientată şi focalizată spre istoria Egiptului, a Troiei şi a civilizaţiilor din Orientul Mjlociu.
În ciuda acestui fapt, chiar în puţinătatea documentelor şi a descoperirilor arheologice am reuşit să-mi fac o părere, personală, bazată pe constatările celor mai prestigioşi istorici ai timpului şi prezentată cititorilor în lucrarea Revanşa Daciei în capitolul: Vechea Civilizaţie Europeană.
Interesant este faptul că aceste deducţii şi legături făcute, atunci, aveau să se demonstreze după 25 de ani prin descoperirile arheologice făcute.
Voi incerca să prezint, fără a apela la acea periodicizare standardizată a epocilor preistorice, câteva din descoperirile făcute de către arheologi pe teritoriul ţari, şi nu numai, cu adăugirile de rigoare, pentru o mai bună întelegere.

Istoria românilor în date – Descoperiri arheologice >